Colapsul din 2008 al celei de-a patra mari bănci de investiții din lume, Lehman Brothers, și criza financiară globală care a urmat, a evidențiat necesitatea unui sistem standarizat de identificatori unici pentru entitățile juridice.
După falimentul Lehman Brothers, autoritățile de reglementare și jucatorii participanții la sistemul financiar global nu au putut evalua expunerea la risc a entităților juridice tranzacționare, deoarece nu exista o identificare omogenă a contrapărților implicate în labirintul de filiale și societăți afiliate Lehman, din interiorul căruia efectuau tranzacții o multitudine de bănci, asigurători, administratori de active, și alții. Informațiile necesare erau disponibile undeva printre miile de documente semnate de nenumăratele filiale ale Lehman, care la rândul lor tranzacționau cu sute de filiale ale altor participanți la piață, și, fără o identificare unică global a fiecărei entități juridice, nici un sistem electronic nu putea determina conexiunile dintre participanți la piață.
Acest labirint rămâne complicat în continuare, mai ales că procesele de identificare și de validare se desfășoară in mare parte manual folosind mai multe baze de date, în care o entitate juridică este identificată prin nume diferite si prin diferiți identificatori, utilizați în diferite scopuri (statisticile arată că există în medie 4 identificatori diferiți ai aceleiași entități în sistemul unei bănci). Aceeași entitate juridică poate avea un cod local în registrul comerțului, un număr de identificare fiscal, un identificator de plătitor cum ar fi Business Identifier Code (BIC), ș.a., ceea ce îngreunează urmărirea și conectarea informațiilor din mai multe surse.
În urma crizei financiare din 2008, organizații influente, cum ar fi Grupul celor 20 (G20), Consiliul pentru Stabilitate Financiară și autoritățile de reglementare din zona financiară au conștientizat necesitatea unui sistem universal de identificare la nivel de entitate juridică pentru a crea transparență pe piețele derivatelor. Bazat pe recomandările acestora, autoritățile din piață au colaborat cu organisme de specialitate, printre care și GS1 Global, pentru a crea Sistemul Global standardizat de Identificare a Entității Juridice (Global LEI System).
Înlocuirea informațiilor disociate cu o abordare acceptată la nivel global bazată pe adoptarea largă a identificatorului entității juridice (LEI) duce la ameliorarea dificultăților în tranzacțiile financiare și crearea de valoare cuantificabilă firmelor de servicii financiare.
Codul LEI (Legal Entity Identifier), este un identificator cu structură de 20 de caractere alfanumerice, unic în plan global, alocat de către GLEIF (Global LEI Foundation), în mod individual unei entități cu personalitate juridică. LEI permite identificarea, maparea și conectarea financiară a entităților juridice asigurand transparența si trasabilitatea acestora pe lanțul tranzacțiilor financiare și comerciale. Având la bază standardul ISO 17442, asigură interoperabilitatea dintre diferitele sisteme și rețele din piață, și în felul acesta, accesibilitatea informațiilor.
LEI este asociat în Indexul LEI Global (baza de date administrată de GLEIF) cu informații de referință de tip "carte de vizită" (numele oficial al entității juridice, adresa înregistrată) pentru a răspunde la întrebarea "cine este?" și cu informații care răspund la întrebarea "cine deține pe cine" esențiale în a identifica legăturile de proprietate ale unei entități juridice, astfel încât analiza entităților individuale să fie corectă.